Feedback al copiilor, feedback al adultilor

Comportamentele, atat ale adultilor cat si ale copiilor, reprezinta manifestari exterioare ale eului, tinand cont de informatiile pe care fiecare dintre parti le are la un moment dat. Uneori, aceste comportamente sau reactii nu sunt benefice partenerilor de comunicare. Asta se poate datora modului in care este reprezentat pshihic ceea ce se intampla in realitatea exterioara.

Copiii pot interpreta ca parintii nu ii iubesc, ca nu le pasa de ei,  ca sunt de neinteles, ca le cer lucruri imposibile sau dificil de inteles, etc

Adultii pot interpreta ca copii nu ii respecta, ca sunt rai, etc.

Astfel concluzii sau interpretari pot genera mai departe tipuri de comportamente care nu reprezinta raspunsurile normale pentru o situatie anume.

Viata de zi cu zi este bogata in evenimente. Unele placute, unele mai putin placute. Unele importante si de impact, altele mai putin importante. Copilul interpreteaza in felul sau propriu lucrurile care pe care le traieste. Chiar daca este foarte mic, diferite evenimente, situatii, comportamente ale altor copii sau ale adultilor – vor avea o rezonanta in interiorul micutului.

Se poate intampla ca datorita varstei, copilul sa nu poata exprima ce il deranjeaza. Alteori,  parintii sunt ocupati cu alte activitati, incat copilul nu exprima ceea ce are nevoie sa exprime. In alte situatii, sunt trecute cu vederea comportamente ale copilului care parca vrea sa sa atraga atentia asupra a ceva.
Copilul poate fi afectat de anumite situatii sau evenimente. El are nevoie sa exprime asta. Cand exista lucruri neexprimate care afecteaza foarte tare, ele pot lua urmatoarele forme de manifestare: refuzuri, agresiuni, reactii nedorite, comportamente nedezirabile, somatizari.

Sunt situatii cand starea de sanatate poate genera anumite stari sau comportamente nefiresti. In general insa, comportamentele nefiresti au o cauza – si ea nu refera la un temperament rebel al copilului.

Daca exista comportamente nedorite la copil, totul se intampla pornind de la modul cum sunt intelese, cum sunt reprezentate psihic elemente din realitatea exterioara sau situatii. Si in cazul adultilor, si in cazul copiilor lucrurile stau in mod asemanator:  problema nu este ceea ce se intampa – ci modul cum este inteles ceea ce se intampla. Problema nu este situatia in sine – ci modul in care ea este perceputa.
Sunt situatii in care adultul considera ca exista o singura varianta de a interpreta si intelege o situatie: modul in care el intelege si vede respectiva situatie. In realitate insa, fiecare dintre partile implicate sau prezente intr-o situatie, are o proprie reprezentare.
Ca persoana care lucreaza cu copiii, rolul este dublu:

  • daca sunt comportamente nedezirabie la copil, trebuie incercat sa se afle ce anume l-a deranjat sau il deranjeaza pe copil.
  • daca un comportament al adultului ar putea afecta negativ copilul, trebuie sa gasite motivele si depasita acea tendinta.

Copilul manifesta un comportament anormal cand este deranjat de ceva. El cauta de fapt un mod  de a se elibera de ceea ce il afecteaza.

Acest subiect –  si altele pe tema parentingului sunt abordate pe pagina: https://www.facebook.com/Parenting-Pasi-catre-bucurie-231576663873438/

autor: Maria Sirbu